Pagina de jurnal – 16.08.2020

Acasa. Mai liniste. Un ritm mai lent, mai natural. Poti vedea o planta crescand. E un vartej de lucruri in mintea mea, dar aici, parca pot sa vad mai mult verde si devin mai relaxat. 

Ma gandesc la familie, la job, la ai mei, la animale, prea mult intr-un viitor incert.

Aud mult “nu mai e ce a fost. Nu mai sunt vremurile de alta data.” Un discurs care livreaza regrete. Cum pot sa schimb perspectiva?

Cum ar fi sa vorbim de “nu mai e ce-a fost” despre lucrurile pe care nu vrem sa le mai avem de acum încolo?

Cum putem schimba discursul in “Nu vor mai fi lucrurile care nu ne plac azi.”?

Cum desenam si cream impreuna, lucrurile care le vrem?

Cum facem sa lasam in trecut tristetile, lucrurile toxice, regretele, individualismul?

Cum putem sa ne folosim de ce ofera prezentul pentru un viitor care sa ne livreze speranta?

Cum ar fi o lume pe care o vrem?

Probabil ca raspunsurile stau mai mult in intrebari.

Intrebari care te fac constant sa gasesti raspunsuri. Raspunsurile existente pot fi o urma a trecutului. Inseamna ca cineva a fost pe acolo, ca cineva a tras o concluzie. Ca s-a intamplat. Vin din zona a ce se stie deja.

Raspunsurile adevarate, pe care le cautam, stau de fapt… in intrebari.

Comments

comments