Pentru ca vrei sa te deconectezi macar cateva zile de mediul si chiar cultura in care esti, sa zicem ca alegi sa pleci in vacanta in Indonezia. Si nu oriunde in Indonezia, ci chiar in Bali.
Acolo tot auzi de un vraci care a tratat persoane celebre. Cu cateva zile inainte sa te intorci, te decizi sa-I faci o vizita.
Ajungi la el, te intampina, te invita intr-o casuta a lui si dupa o prima sedinta, iti da un fel de diagnostic: esti sanatos, dar esti nefericit.
Ce faci mai departe?
Cam asa incepe cartea lui Laurent Gounelle, “Omul care voia sa fie fericit”, carte pe care am citit-o foarte usor (avand cam 160 pagini) si scrisa intr-un mod in care m-a absorbit efectiv.
Personajul a ales sa mearga in fiecare zi la intalnire cu acest vraci, foarte direct de altfel. El povesteste realizarile, temele si aha-urile pe care si le ia din fiecare conversatie si traire in aceste zile ramase.
“Suntem ceea ce gandim. Cu gandurile noastre, ne faurim lumea.” (Buddha).
Chiar de la inceput, in prima lor ‘sedinta’, vraciul vorbeste despre ochelarii prin care ne uitam. Gandurile si perceptiile sunt ceea ce coloreaza credintele despre noi si ne face sa actionam diferit la anumiti stimuli.
A fost momentul in care si eu m-am repozitionat fata de perioada actuala in viata mea, punand un strat de optimism deasupra si vazand mai degraba ceea ce fac – ca o oportunitate de a constientiza lucruri despre mine si de a evolua.
Un alt fragment care m-a pus serios pe ganduri e urmatorul citat: “daca nu stiti sa raspundeti la intrebarea Cum as putea in mod concret sa-mi realizez proiectul?, atunci riscati sa ganditi Nu sunt in stare sa-l realizez”.
Iar o a treia lectie care v-o dau ca exemplu este despre teama de a fi respins. Paradoxal, am observat ca mi-e mai greu sa cer ajutorul pentru ca, printre altele, mi-e frica de a fi refuzat, dar pe de alta parte il ofer cu mare drag altora pentru ca vreau sa fiu util. Ei, pare ca perceptia asta nu e una individiduala si de fapt, cand ceri ai sanse destul de mari sa si obtii, mai ales daca-i o cerere rezonabila. (As face o paranteza, ca daca cineva totusi refuza, spune nu la cerere si nu la persoana care face cererea.)
Personajul nostru are ca tema sa adune 5 de “nu”, cerand diverse lucruri altor persoane. Pataniile lui mi-au starnit o doza buna de ras.
Las restul cartii sa fie descoperit de tine.
Precum autorul traieste si ne povesteste, cartea e una de citit si dat mai departe.
Spor si astept concluziile tale!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.