Aseara mama mea mi-a aratat o “fisa de lucru” cu niste intrebari, luata de pe un site pentru profesori. O fisa care va fi folosita de copii pentru a reflecta asupra a ceea ce citesc si invata. Mi s-a parut o idee foarte buna sa ai ceva structurat care sa te ajute sa reflectezi la ce ai citit.

A fost insa ceva peste care nu am putut sa trec cand am citit “Ce  te-a impresionat?Argumentează!”  – da – acel semn exclamarii de la final. Am trecut peste formalitatea cuvantului ‘argumenteaza’ care nu are nici un sens pentru niste copiii de scoala primara (ar putea fi un simplu ‘Ce te-a impresionat si de ce?’). Insa nu am putut sa trec peste acel semn de punctuatie care m-a facut sa aud o cearta. Ori de cate ori l-as citi, nu pot decat sa aud un racnet. Cineva e frustrat si ma pune sa-i explic ce mi-a placut..

Imi venea sa spun ca se citeste de parca ar fi ‘ca la scoala’, si apoi mi-am dat seama ca e chiar pentru scoala. I-am spus ca in Marea Britanie e relativ rar sa vad ‘!’ in scris (inclusiv cand sunt entuziasmati), ceea ce mi se pare iarasi ciudat, dar stiu ca abuzul de ‘!’ ar fi considerat nepoliticos si chiar deranjant. Oricum, ne-am luat cu altele apoi.

Dupa cateva ore insa, ma gandeam ca aproape in toate cazurile, cand aud ‘ca la scoala’, primul gand este ca-i ceva negativ. Mi se pare aiurea si unfair conotatia asta ‘ca la scoala’. In general am avut si profesori care ne erau dragi si invatam de dragul lor. Plus, petrecem majoritatea perioadei in care ne dezvoltam valorile, convingerile, modul de gandire, in scoala. 

Cum a ajuns ‘ca la scoala’ sa fie ceva negativ? Tocmai, nu ar trebui sa ne aduca intr-o zona unde sa ni se faca dor sa invatam?

Imi aduc aminte ca la demo-urile pentru a deveni trainer, cand cineva era prea ‘didactic’, formal, ‘ca un profesor’, pica de fiecare data. Era o ridigidate prea mare, parca punea un zid intre noi. Venea mult din modul ultra structurat de a preda, lipsa conversatiei cu participantii si uneori chiar evitarea ei.

Iar un trainer bun pune accent mai ales pe a crea o atmosfera comfortabila, in care sa ma simt in largul meu, in care sa relationez cu persoana din fata, in care sa nu-mi fie frica sa pun intrebari. O sa fiu mai constient la asta dar ce-i drept, mi-as dori un viitor in care sintagma asta sa fie pozitiva.

Cum putem sa aducem amintirile bune in ‘ca la scoala’?

P.S. Acel ‘!’ din fraza de la inceput va fi sters pentru fisele noi.

Comments

comments