Inainte de a ajunge in Irun, urma sa petrec doua zile in Barcelona impreuna cu niste mega colegi din Universitatea Alternativa. Majoritatea erau acolo deja, pentru o vacanta ce se termina cu concertul Coldplay.

Dupa cum am zis in articolul precedent, plecarea mea a fost din Craiova. Un aeroport micut dar curat si care -inca o data – m-a impresionat prin acel raft cu carti pe care le puteai lua si citi. Sunt multe carti care nu ne trebuie, si sincer, as plasa si eu niste rafturi random prin Bucuresti si prin tara (incepand cu aeroporturile), unde poti sa citesti pana te imbarci. Cine stie, poate fi paragraful de care ai nevoie in momentul ala.

Mini-raftul cu carti. Acum mi se par mai putine decat atunci. Posibil sa fi fost doua.

Revenind, la drumul meu, tin minte ca in avion eram pe un scaun C (adica spre culoar) iar in stanga mea era un cuplu cu care de data asta am intrat in vorba. Aveau o energie foarte faina, erau pe la vreo 35-40 ani si se indreptau spre Franta. Escala, prin Barcelona.

Povestea lor a fost una care m-a impresionat. Ambii locuiau intr-un satuc aproape de Marea Mediterana, in Franta. Prima care a plecat in afara, a fost ea. Era medic stomatolog.

Am aflat ca e o criza de medici stomatologi in Franta (cum in general e si la noi), mai ales in sate, unde lumea nu prea merge.

La cativa ani dupa, a plecat si el dupa ea dupa ce a facut o reconversie profesionala. Inainte era parca inginer si strabatuse lumea de cateva ori, lucrand prin Africa, SUA si alte tari. Cum o familie nu poate trai la distanta, a plecat si el acolo. Inca urma cateva cursuri de tehnica dentara. In cateva saptamani urmau sa se mute din acea localitate, undeva mai aproape de mare.

Le-am povestit si eu despre ce vreau sa fac. Dar cum nu prea stiam nici eu ce fac si de ce, probabil ca nu au inteles. Cert e ca le-am luat adresa de e-mail si nu i-am contactat inca (pana azi).

Ajuns in aeroport, am avut surpriza sa vad ca rucsacul meu este in ordine, dar ca o bretea miroase ingrozitor. Cred ca cineva a avut un alt bagaj din care s-a scurs ceva exact pe breteaua mea. De ajuns cat sa-mi fie rusine sa umblu asa prin orice mijloc de transport.

Asa ca am plecat spre prietenii mei unde am ajuns vreo doua ore mai tarziu, cu mult entuziasm si o bretea ..parfumata.

Comments

comments